sincerely-media-zUZY3VgJ99A-unsplash

Ce ne facem cu frica de naștere?

          Draga mea dragă,

Astăzi vrei să vorbim despre frică. Frica de naștere. Au trecut câteva luni bune de când testul de sarcină a arătat cele 2 liniuțe… Câteva luni bune de când corpul și inima ta pregătesc venirea unui nou suflet în acest univers. Ai început să-i simți mișcările în interiorul tău. Mișcări mici în burtica ta și mișcări ce se anunță a fi masive în sufletul și în viața ta. Și înaintea tuturor stă, ca o impunătoare poartă de intrare spre o lume nouă: NAȘTEREA.

Cu cât simți că te apropii mai mult de ea,cu atât pare mai intimidantă, mai neliniștitoare, mai greu de înțeles și de înfăptuit.

Fricile se adună ca norii pe cer înainte de furtună. Vin din toate direcțiile. Cercul de cunoscuți mai mult sau mai puțin apropiați te copleșește cu povești de groază sau detalii pe care simți că nu le vei învăța și stăpâni niciodată. Mass-media te bombardează cu articole înfricoșătoare demne de prima pagină și scene de film menite să crească audiența, nu să educe. Vizitele la clinică/spital, limbajul ultramedical și analizele, ecografiile, investigațiile care se tot adună îți creează sau îți întrețin sentimentul că ești bolnavă și că bebelușul tău este în pericol.

Ba mai mult. Fricile ne atacă uneori și din interior. Cu ce credințe despre naștere, maimult sau mai puțin conștiente, ai crescut?Ce povești erau ”depănate” în familia ta, despre naștere în general, dar mai ales despre propria ta naștere și cea a fraților/surorilor tale? Ce credințe ai acumulat de-a lungul timpului despre tine, despre cât de puternică, valoroasă, rezilientă ești? Ce sistem de susținere ai? Și care este experiența ta de până acum cu durerea, oboseala, intervențiile medicale sau personalul medical? Cât de conștientă ești de propriul bagaj emoțional (cu toții avem unul) și cât de dispusă ai fost până acum și ești de acum încolo să îl despachetezi și să te uiți la el?

Acum, că ai ajuns până aici îți dai seama că nici articolul acesta nu te ajută prea mult, așa-i?

Eu nu sunt aici să te sperii mai tare! În altădirecție mă îndrept.

Dar nici nu vreau să-ți spun că nu ar trebui să te temi! Din contră. Am cam obosit să aud voci care spun că nu ai nici un motiv să te îngrijorezi, că dacă simți frică ești slabă și depregătită să devii mamă. Că dacă ti-e teamă atunci ceva nu e ok cu tine, într-un fel.

Frica este un răspuns normal și sănătos. Este emoția care se activează firesc și adaptativ atunci când ne confruntăm cu lucruri noi și importante, în special într-o situație ca cea pe care am descris-o până acum. În special într-o lume ca cea în care trăim, în care frica e peste tot, frica vinde, frica face vizualizări și construiește bule și imperii.

Așa că, te întreb, ce-ar fi dacă am privi mai atent frica noastră, cu deschidere și curiozitate în loc să fugim de ea? Hai mai bine să ne comportăm cu frica la fel cum ne-am comporta cu un copil care plânge. L-am lua în brațe, l-am asculta și l-am liniști. Nu l-am ignora, nu am țipa la el să tacă, nu am fugi de el; dar nici nu am face tot ceea ce ne cere el să facem.

 

Ai nevoie de o doză de teamă pentru a te asigura că te-ai pregătit din toate punctele de vedere și ai anticipat ceea ce se poate anticipa în limite rezonabile. Dar din acest moment frica nu îți mai este utilă. Ea riscă uneori să te blocheze sau să te ducă în direcții greșite. ”Ceea ce este absolut normal și profund uman. Dar, de asemenea, este ceva ce putem învăța să gestionăm” așa cum spune Elizabeth Gilbert în Big Magic. 

 

Deci, dacă îți dorești să faci orice lucru nou și interesant în viață, va trebui să îi faci loc în sufletul tău și fricii. Va trebui să înveți să coexiști cu frica în pace!

CUM? Cum să coexistăm pașnic cu frica?

După cum vezi, primul pas este să alegem să facem pace cu ea. Să o acceptăm, să o recunoaștem, dar și să o înțelegem mai bine. Pentru a face împreună un pas în direcția asta, am pregătit mai jos o lista cu cele mai frecvente temeri și îngrijorări ale femeilor în legătură cu nașterea. 

 

Tu unde te regăsești și în ce măsură? 

Te invit mai departe să faci un exercițiu. Să îți notezi pe o foaie de hârtie:

 

– în ce măsură te regăsești în frica respectivă – pe o scală de la 1 la 5 (unde 1 înseamnă DELOC iar 5 înseamnă ÎNTR-O FOARTE MARE MĂSURĂ). Acest lucru te va face să îți cristalizezi mai bine atitudinile, temerile, credințele legate de naștere.

– ce acțiuni ai putea să întreprinzi în următoarea perioadă pentru scădea/gestiona mai bine temerea respectivă și a te simți mai pregătită?

 

10. Îngrijorări în privința sănătății bebelușului. Femeile se îngrijorează și se gândesc la complicații medicale, boli, leziuni, dizabilitate, deces.

9. Frica de necunoscut. Acesta este unul dintre cele mai amenințătoare aspecte legate de naștere. Ființelor umane le place predictibilitatea. Ne place să știm ce avem de făcut, la ce să ne așteptăm, pe ce să ne bazăm. Ne place să știm exact ce se va întâmpla. Travaliul nu ne oferă această posibilitate. Acest lucru este neliniștitor și provoacă multă anxietate persoanelor care în general gestionează mai greu experiențele noi.

8. Îngrijorări cu privire la ”defecțiuni” ale propriului corp. Femeile au multe îngrijorări legate de epiziotomie, cezariană, idea că propriul corp ” nu va mai fi niciodată la fel” din diverse motive. 

7. Frica de expunere fizică și jenă în legătură cu funcțiile intime ale corpului. La naștere, femeile nu numai că sunt nevoite să își expună zonele intime. Dar, mai mult de atât, ele se îngrijorează cu privire la clisme, eliminarea fecalelor în timpul expulziei, hemoroizi, epilare, incontinență, sângerări, și lista ar putea continua.

6. Frica de durere. Mare parte din temele pe care le abordăm și tehnicile pe care le învățăm la cursurile prenatale vizează frica de durere și modul în care o putem gestiona cu succes. Fiecare dintre noi are o relație proprie, unică, cu durerea. Suntem cu toții programați să o evităm. Dar în funcție de personalitate și de istoricul individual, modul în care ne raportăm la durere poate să difere enorm. 

5. Neliniștea/teama de a fi în grija unor persoane complet necunoscute. Femeile se tem că personalul medical nu va fi amabil și dispus să comunice cu ele. Vor fi ajutate de persoane în care pot avea încredere și care le tratează cu respect? Va fi un medic bun (profesional și uman vorbind) de gardă? Pe cine se vor putea baza când, în momente de mare vulnerabilitate, vor fi despărțite de toți cei dragi?

4. Temeri legate de comportamentul lor în timpul travaliului. Unele femei se îngrijorează cu privire la cât de ”urât” vor ”face”. Ce sunete, ce cuvinte, grimase și alte moduri de manifestare necontrolată vor scăpa autocenzurii. Atât de mult educația noastră ca fetițe s-a pus accentul pe a fi ”cuminte”. ”Nu țipa”, ”nu urla”, ”nu tropăi”, ”nu te strâmba că rămâi așa”, ”vorbește mai încet”, ”parcă ești un băiețoi”, ”ce-o să zică lumea”, etc….

3.  Frica de vulnerabilitate. În travaliu, femeile sunt la ”mila” personalului medical. Femeile care se văd ca fiind autosuficiente și independente se tem deseori de orice situație în care vor depinde în vreun fel de alții. Iar în travaliu, ele vor avea nevoie de ajutor chiar și pentru lucruri simple – să se ridice din pat, să primească un pahar cu apă, să se urce sau să coboare de pe masa de nașteri, etc. De multe ori, când știi că depinzi atât de mult de altcineva, începi să te simți nesigură.

2. Teama că nu le vor fi respectate dorințele. Le va fi respectat planul de naștere, sau va fi sabotat intenționat?  Vor fi implicate în luarea deciziilor sau vor fi tratate ”de sus”? Poate au agreat anumite aspecte cu propriul medic. Dar dacă medicul de gardă nu va avea aceeași părere? Regulile și protocoalele neclare sau inconsecvente dau tuturor o stare de anxietate și le diminuează capacitatea de a-și concentra energia asupra nașterii și bebelușului.

1. Frica de a pierde controlul este pe primul loc. Unii ar spune chiar că toate fricile se reduc până, la urmă, la aceasta. Este o mare provocare pentru noi toți să acceptăm că există lucruri pe care nu putem (și poate nici nu trebuie) să le controlăm. Acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru femeile care au avut în trecut experiențe de viață în care lipsa de control le-a pus în situații de pericol și vătămare. Pentru acestea în special, a avea control (asupra propriilor emoții și propriului comportament printre altele) este crucial. 

 

Acum, că ai făcut acest exercițiu, îmi place să cred că ai o idee ceva mai clară despre propriile îngrijorări și mai ales despre câțiva primi pași simpli pe care ai putea să îi faci pentru a te simți mai bine pregatită. În următorul articol voi pregăti și eu o listă de idei și soluții care am descoperit că funcționează cel mai bine de-a lungul celor 10 ani de activitate ca educator prenatal. Pentru că, să nu uităm, a avea curaj nu înseamnă a fi fără frică. Înseamnă să fii capabil să faci lucruri care uneori te și sperie. Cum spunea Nelson Mandela:
     ”Curajos nu este cel ce nu are frică, ci acela care știe să și-o învingă.” Hai să descoperim CUM, împreună!
 

DISTRIBUIE ARTICOLUL

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *